Camargue

Zice Wordpress că nu am mai scris de aproape 3 luni. Nu mi-am dat seama. Nu mi-a lipsit, nu am simțit să o fac.

Mă întreba zilele trecute o prietenă unde i-aș spune să meargă în vacanță. I-am răspuns aproape instantaneu: Camargue. Deși nu a trecut decât un an de atunci, parcă s-a întâmplat în altă viață.

De ce? Nu știu să explic. Am uitat.

Îmi amintesc senzații, simțire, contopire cu natura, culori, atingeri, miros de mare, aripi, valuri, spumă albă pe piele neagră, flamingo acoperind cerul în stoluri, cai albi semi-sălbatici rătăciți prin mlaștini, plaje nesfârșite, nisip, fluturi, păsări neștiute, munți de sare roz, liniște, azur, nori albi oglindiți pe nisipul ud, vântul din sud, pieds nus,  liniște, imagini…

Abbaye de Fontfroide

Aproape de Narbonne, în ținutul „Cathar”, se află o bijuterie retrasă bine de la drumul principal, la care se poate ajunge însă foarte ușor cu mașina urmând indicatoarele (sau folosind GPS-ul :)).

L’Abbaye de Fontfroide îți taie respirația de la bun început. Unul dintre monumentele cu arhitectură tipică ordinului cistercian cel mai bine conservate din Franța, abația conduce vizitatorul pe un traseu mereu surprinzător. Am avut senzația că urmăresc un film în care fiecare scenă îmi place mai mult decât precedenta. Totul a fost încântător, începând cu spațiile exterioare generoase împrejmuite de ziduri și construcții spectaculoase, continuând cu grădinile interioare și încăperile fastuoase și terminând cu grădinile terasate presărate cu plante fabuloase, fântâni și opere de artă.

E bine de știut că abația deține propriile terenuri cu viță de vie și fabrică propriile vinuri, organizând printre altele și degustări. Mai multe detalii găsiți pe site-ul lor, aici.

Vii

Nu știu dacă în altă viață am trăit în Franța. Iubesc această țară și frumusețea ei ruptă din rai, sudul pictat în lumini de-aramă și azur, cu dealuri-curcubeu, parfum, gust bun, și fluturi mii, cu verde, galben, mov și mai ales cu vii.