Ieri am fost într-un loc foarte chic, plin de oameni drăguți și prietenoși. La plecare, pe mare fugă, una dintre fete, care tocmai aranja niște decorațiuni, mi-a dat un cartonaș dintre cele pe care le ținea în mână și mi-a dăruit și un zâmbet frumos. Am luat cartonașul, i-am mulțumit și am fugit. Chiar acum, scotocind prin geantă, l-am găsit. Uitasem complet de el. Mi-a înseninat ziua. Îți mulțumesc, fată blândă și bună. Nici nu îți dai seama ce gest minunat ai făcut pentru mine. 🙂
Carmen povestește despre Miercurea fără cuvinte.
Astăzi vin acasă și aflu de la bonă despre ultimele aventuri ale lui fi-miu. Care fiind pasionat de animale, după cum este firesc, are multe întrebări în legătură cu ele. Cum ar fi:
– Tanti Miaaa, cum se numește soțul pumei?
Nemulțumit de faptul că tanti Mia nu a știut ce să îi răspundă, a continuat tirul:
– Da’ soția boului moscat?
Nici la întrebarea asta nu a primit un răspuns. Ajuns în culmea frustrării, face o ultimă încercare:
– Da’ atunci măcar spune-mi, pe copiii lor cum îi cheamă?!?!
SLOWAHOLIC® 