St Tropez | SLOWAHOLIC®

A venit soarele!!! In sfarsit este cald! Abia astept sa trec la sandale, sa nu mai plec in fiecare zi cu o haina in plus la mine ‘just in case’. Se apropie vacanta cu trenul din Franta si m-a palit asa un dor de duca, incat pana cand imi voi putea lua picioarele la spinare, m-am gandit sa va impartasesc unul dintre episoadele mele de vacanta preferate. De unde? Pai… de unde vine vacanta cu trenul…

Iulie, caldura mare neicusorule… Dis-de-dimineata ne prezentam la cabina de bilete din Juan-les-Pins, unde sedem timp de o saptamana in sezonul estival respectiv, pentru a ne procura bilete la vaporasul care urmeaza sa ne duca spre un loc pe care ne doream sa il vedem inca de cand eram copii si ne uitam la filmele cu Louis de Funes: St Tropez. Ah, quelle beaute…

Reusim in ultimul moment sa procuram biletele. Entuziasmati si simtindu-ne deosebit de generosi, permitem unui simpatic domn politicos in varsta de vreo 95 de ani sa intre in fata la rand. Mi-e jena sa spun in acest context vorba aia cu „pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti”, dar pot sa spun ca era sa pierdem vaporasul din cauza altruismului nostru neinspirat. Domnului ii trebuie mai bine de 10 minute sa: auda ce ii spune domnisoara de la ghiseu, se decida ce bilete sa cumpere, pentru ce ora, sa reuseasca performanta extrem de dificila de a isi scoate porrrrtofffellull si bbbannnii dddin accesssttta, de a ii inmana ddddoommmnniiisssoarrei si de a pune totul inapoi in porrrtttofffelll, pe care apoi sa il introduca inapoi in bbbuzzzunnar si de a dddemmmarrra cu picioarele din dotare dupa ce bate pasul pe loc ceva timp esuand de vreo doua ori inainte de a izbuti sa se puna in miscare. Bietul domn nu suferea de balbaiala, ci de Parkinson, gesturile sale fiind atat de tremurate incat revizualizand intamplarea, cuvintele mele au iesit precum miscarile lui. Doamne fereste pe oricine, dar la 95 de ani se mai intampla. Nu e rau ca la varste atat de inaintate sa te bucuri de soarele si distractiile de pe Riviera Franceza, asa ca bravo lui!

Drumul cu vaporasul pana la St Tropez este o incantare. Abia asteptam sa vedem acest loc destul de retras, devenit celebru dupa aparitia filmului lui Roger Vadim “Et Dieu Crea la Femme”, cu Brigitte Bardot, care i-a adus actritei notorietatea. Bardot locuieste in prezent la St Tropez. A urmat seria de filme cu Louis de Funes: “Jandarmii la St Tropez”, pe urma carora am plecat plini de curiozitate si adoratie.

Orasul St Tropez are o istorie interesanta si o arhitectura speciala, cu puternice influente italienesti. Este unul dintre principalele puncte de atractie pentru oamenii cu foarte multi bani, care isi petrec mult timp aici vara, de regula la bordul yachturilor splendide, ancorate la mica distanta de plajele superbe.

Nu am avut la dispozitie decat cateva ore, in care nu am putut vedea prea multe, insa am putut lua pulsul locului: un amestec de peisaje minunate, boemie, plaje late cu nisip fin, unde (ziua) domneste o atmosfera cool, de relaxare si suspendare a timpului, oameni normali alaturi de oameni foarte bogati, un dolce far niente specific, pe care nu l-am simtit in niciun alt loc. Lumina soarelui se joaca minunat pe suprafata apei, pune straluciri seducatoare in firisoarele de nisip si insufleteste fatadele cladirilor intr-un mod uluitor, care ma duce cu gandul la o sumedenie de posibile opere de arta ce ar putea fi inspirate de acest loc aparte. Orasul parca ar duce o viata total separata de restul lumii, parand multumit ca lucrurile stau asa, nedorind si neavand de ce sa schimbe vreun detaliu.

Las imaginile sa va introduca in atmosfera din St Tropez. Eu ma duc sa vizez la verde in valuri cu crestele albe, la piele-aramie sarutata de soare si la sare de mare pe buzele dragului meu…

FOTO: ©Slowaholic