PHOTO: ©SLOWAHOLIC
*fotografiile de la această postare nu sunt făcute de mine, ci de soțul meu (cu IPad-ul, pentru că n-a avut la el aparatul foto :))
*the photos in this post were taken by my husband (using an IPad, as he did not have a camera with him :))
Carmen povestește despre Miercurea fără cuvinte.
Charles Saatchi este un nume răsunător, în special în lumea artei. După o strălucită carieră în publicitate (co-fondator al Saatchi & Saatchi împreună cu fratele său Maurice), a devenit un împătimit colecționar de artă, achizițiile sale făcând mereu valuri pe piața de artă. E unul dintre susținătorii YBAs (Young British Artists), ajutând la consacrarea unor nume precum Damien Hirst sau Tracey Emin. Damien Hirst nu este tocmai un ‘artist’ și nu e tocmai pe gustul meu. E însă un strălucit om de marketing, calitate care îi explică succesul altminteri inexplicabil pentru foarte mulți (printre care mă număr și eu).
‘Saatchi Gallery‘, care are acum un nou sediu în Chelsea (deschis în 2008), găzduiește artă contemporană cu multă personalitate (aceasta din urmă este caracteristică atât galeriei, cât și artei din interiorul ei). M-am dus acolo plină de entuziasm, de curiozitate, dar și cuprinsă de o ușoară îndoială, pentru că nu tot ce cumpără/expune Charles Saatchi este ușor ‘digerabil’ (cred că Damien Hirst a fost sursa reținerii mele :)). Asta e și ideea, știu, dar uneori ceea ce e mai greu digerabil în materie de artă poate fi în mod suprinzător plăcut, sau total dezagreabil. Desigur, ține de gustul și personalitatea privitorului.
De cum am dat cu ochii de clădire, am rămas uimită. Arată mai degrabă ca un muzeu decât ca o galerie. E uriașă. Are mai multe etaje, spațiul fiind foarte generos și primitor.
Impresia generală a fost de încântare. Nu pot spune că ceea ce am văzut a fost ceea ce majoritatea ar numi ‘frumos’, dar m-a intrigat, m-a făcut să parcurg sală cu sală cu maximă atenție, m-am întrebat ‘de ce oare simt așa?’, ‘de ce nu-mi repugnă totuși imaginea asta șocantă?’, am repetat de câteva ori bune ‘cuvântul’ ‘WOW!’, am interpretat fiecare fotografie, am simțit amuzament sau nostalgie, am privit și am simțit. Și am ținut minte. Acele imagini mi-au rămas vii în memorie și probabil că nu le voi uita prea curând. Și când mi le amintesc, zâmbesc.
Voi mai povesti despre unele opere expuse la Saatchi Gallery, dar azi mă opresc asupra unei instalații care m-a uluit, numită 20:50. Autorul este artistul (sculptorul) britanic Richard Wilson. Vă invit să ghiciți cum anume a realizat oglinda aceea perfectă. Răspunsul este la ultima fotografie, în comentariu. 🙂
SLOWAHOLIC® 