Primavara si glicine la Cambridge

I love Britain. I love, love, looove it!

Pasiunea aceasta s-a dezvoltat inca de cand eram mica si invatam limba engleza. Mai mult in joaca, dar cu un talent pedagogic remarcabil, bunica mea (care nu este profesoara, ci medic) m-a invatat atat de bine English, incat in clasa a 8-a vorbeam fluent. Am mers la liceul de engleza si mai tarziu am absolvit facultatea de limbi straine cu profil principal engleza.

Dupa cum reiese din cele de mai sus, educatia mea a fost intens axata pe cultura engleza si intr-o oarecare masura pe cea americana. Desi multi m-ar contrazice cu vehementa, as spune totusi ca si in SUA se vorbeste o varianta stranie a limbii urmasilor lui Shakespeare.  Astfel se justifica studiul autorilor americani in scolile de profil, ceea ce este minunat avand in vedere contributia majora adusa de talentul acestora literaturii universale.

Revenind la oile noastre (care by the way se gasesc din belsug pe melagurile Regatului Unit) povestea urmatoare are cate putin din toate elementele caracteristice Angliei: arhitectura specifica, gazon minunat, colegii, plimbare idilica, flori, gradini…

Intr-o splendida zi de mai in 2009 luam trenul de la Gara King’s Cross din Londra spre Cambridge si dupa un drum foarte placut de o ora si ceva ajungem din agitatia londoneza in linistea incredibila a faimosului orasel universitar.

Contrar perceptiei generale asupra vremii ploioase din Regat, avem parte de un soare bland ce mangaie delicat obrajii trecatorilor si inteteste bucuria florilor care isi raspandesc mai intens parfumul in gradinile mestesugit aranjate.

Cladirile vechi din piatra sunt inconjurate de verdele crud al primaverii si de copaci infloriti, in timp ce glicinele isi incolacesc tulpinile puternice pe ziduri, impodobite cu ciorchinii grei de flori mov cu miros seducator, naucitor.

Soarele ne trezeste senzatii si simturi usor amortite pe timpul iernii. Mireasma raspandita de bogatia de flori care invadeaza gardurile, coroanele copacilor, zidurile caselor si inimile privitorilor ne face sa avem un zambet fericit, usor tamp.

Universitatea Cambridge este a doua cea mai veche universitate din UK dupa Oxford si a saptea din lume, luand nastere in jurul anului 1209. Aici sunt 31 de colegii care pe langa zonele destinate studiului si cazarii, au biblioteci impresionante, capele cu arhitectura si vitralii uluitoare si uneori gradini care iti taie rasuflarea.

Simti cum TOTUL respire istorie: fiecare piatra din pavaj, fiecare fereastra, usa, bolta, capela si asa mai departe. Lista numelor celebre associate cu Universitatea Cambridge este atat de lunga, incat nu poate fi cuprinsa aici. Cambridge University s-a bucurat de prezente ilustre, de la fondatori precum Henric al VIII-lea (Trinity College), la oameni de stiinta precum Sir Isaac Newton, Francis Bacon si Charles Darwin, la scriitori precum: lord Byron, Christopher Marlowe, Vladimir Nabokov, Iris Murdoch, sau actori contemporani cum ar fi: Hugh Laurie, Emma Thompson, Rachel Weisz sau Tilda Swinton.

Povestile, anecdotele si legendele locului sunt nenumarate. O parte dintre acestea ne-au fost impartasite cu entuziasm de catre studentul care cu ajutorul unei prajini impingea “punt-ul”, which in other words could be ‘the student who was punting the punt’. Imi aduc in special aminte de aerul de superioritate si dezgust cu care l-a mentionat pe Printul Charles, care, conform spuselor „impingatorului” ‘punt’-ului nostru, a fost probabil cel mai prost student din istoria universitatii, reusind sa razbeasca numai datorita rangului sau.

“Punt” = un soi de barca joasa, putin adanca si patratoasa, asemanatoare cu o gondola, care pe vremuri se folosea pentru transportul de marfuri.  Cu o astfel de ambarcatiune ne-am plimbat pe raul Cam, avand o perspectiva inedita asupra colegiilor, perspectiva de care nu poti beneficia de pe uscat. Plimbarea cu ‘punt’-ul este un must daca ajungeti la Cambridge pe vreme buna!

Va invit sa mergeti la Cambridge daca aveti ocazia. Este un loc minunat, cu o atmosfera pe care nu o percepi decat la fata locului, unde te simti usor rupt de timp si de spatiu, chiar in calitate de simplu turist.

Ne-am intors atat de fermecati de plimbarea noastra, incat in tren, pe drumul de intoarcere, am adormit bustean toti patru, dreaming about the charming British countryside. 🙂

Las in continuare imaginile sa spuna mai multe: