De curând, am primit în dar două zile pe malul mării. Nu știu când au zburat. Aproape că am existat acolo în afara timpului. De nu ar fi fost culoarea mult mai închisă a pielii și părul puternic ondulat m-aș fi întrebat dacă a fost aievea. Am vrut să absorb fiecare rază de soare, fiecare adiere de vânt, fiecare mângâiere a apei, fiecare pas pe nisipul aproape negru. Am abandonat aparatul foto în bagajul în care l-am adus. Cu greu mi-am întrerupt visarea pentru a face câteva fotografii cu telefonul. Abia acum reușesc să împărtășesc un crâmpei din experiența acestei călătorii. Și un fragement din creația unui muzician pe care l-am descoperit de curând și care m-a sedus de la prima audiție: Fazil Say. Obișnuit să improvizeze foarte mult, pianistul turc a devenit mai mult sau mai puțin din ‘joacă’ un compozitor fascinant.
Călătoria aceasta pe malul Mediteranei a fost scurtă, intensă, percepută dincolo de realitate și ieșind din tiparele obișnuitelor gânduri. Se poate, da, să mai visez. Și Doamne, cât îmi place!
Fazil Say: „SUMMERTIME VARIATIONS”: