Prietena mea cea mai bună, „vocea rațiunii” din viața mea, așa cum o alint uneori, mi-a spus mereu vorbe și povești înțelepte. Ieri mi-am amintit de una dintre poveștile ei, împărtășind-o unei persoane dragi.
Un alpinist a fost surprins de o ceață deasă pe munte. Nemaivăzând nimic, a căzut și a rămas suspendat, fiind legat cu funia. Se făcea tot mai frig, el nu vedea nimic din pricina ceții, așa că a început să se roage. La scurt timp a auzit clar o voce care i-a spus: „Taie funia!”. Alpinistul însă nu a avut încredere în această voce și pentru că îi era prea teamă să își asume un asemenea risc, a preferat să rămână atârnat de funie. Câteva ore mai târziu, când s-a risipit ceața, ar fi putut vedea că se afla la o jumătate de metru deasupra unui petec de pământ neted, cu iarbă. Doar că între timp murise înghețat.
––
My best friend, „the voice of reason” in my life, has always told me wise words and stories. Yesterday, I remembered one of her stories while sharing it with someone dear.
A mountaineer was caught by intense fog up on the mountain. Not being able to see anything, he fell off the rock and remained hanging from his rope. It was getting colder and colder and he began to pray. Shortly after, he clearly heard a voice telling him: „Cut the rope!”. However, the mountaineer did not trust this voice, because he was too afraid to take the risk, so he chose to remain hanging from the rope. A few hours later, when the fog disappeared, he would have seen that half a meter below there was soft ground, covered in grass. He never got to see that, sadly, because in the meantime, he’d died from cold.
Sometimes in life we just have to cut the rope and rely only on our faith.
Plaja Vadu / Vadu Beach / Black Sea, Romania. Photo: ©Slowaholic
SLOWAHOLIC® 