Camargue

Zice Wordpress că nu am mai scris de aproape 3 luni. Nu mi-am dat seama. Nu mi-a lipsit, nu am simțit să o fac.

Mă întreba zilele trecute o prietenă unde i-aș spune să meargă în vacanță. I-am răspuns aproape instantaneu: Camargue. Deși nu a trecut decât un an de atunci, parcă s-a întâmplat în altă viață.

De ce? Nu știu să explic. Am uitat.

Îmi amintesc senzații, simțire, contopire cu natura, culori, atingeri, miros de mare, aripi, valuri, spumă albă pe piele neagră, flamingo acoperind cerul în stoluri, cai albi semi-sălbatici rătăciți prin mlaștini, plaje nesfârșite, nisip, fluturi, păsări neștiute, munți de sare roz, liniște, azur, nori albi oglindiți pe nisipul ud, vântul din sud, pieds nus, liniște, imagini…

De ceva timp nu pot rosti cuvinte. Ele aleargă prin mintea mea dezordonat, uneori învolburate, alteori liniștite, dar nu vor să iasă de acolo. Prin urmare azi vă aduc în dar numai imagini. De ar putea vorbi, fiecare dintre ele ar spune câte o poveste, ar mărturisi câte un vis… Desigur, vă invit pe voi să vă imaginați propriile povești și să țeseți propriile vise.