Marsilia | SLOWAHOLIC®

Vacanta de vara din 2009. Sudul Frantei. Intrebarea saptamanii: sa mergem sau nu la Marsilia pentru o excursie de o zi? Barfele spun ca e un loc haotic, extrem de periculos, de evitat.

Ce bine ca nu ne-am luat dupa barfe! 🙂

Marsilia este superba, seducatoare, vesela, un furnicar in perpetua miscare, unde se amesteca oameni de rase si nationalitati diverse, localnici si turisti deopotriva. Orasul pulseaza alert, vegheat de azurul marii de unde vin si pleaca ambarcatiuni felurite, pamantul si apa alcatuind impreuna caminul splendidei metropole.

Nu mica ne-a fost mirarea cand am pasit pragul unui edificiu cu arhitectura baroca, unde ne-am simtit brusc teleportati intr-o alta dimensiune. Liniste, pace si o atmosfera de timp incremenit.

Capela. La Vieille Charite, Marsilia. Foto: ©Slowaholic

La Vieille Charité. Construita intre anii 1671 si 1749 dupa planurile arhitectului Pierre Puget, La Vieille Charité a avut destinatia de azil pentru saraci un timp indelungat. In prezent este lacas de cultura, gazduind muzee (Muzeul de arheologie mediteraneana, Muzeul de arta al Africii, Oceaniei si Amerindiei), o biblioteca ce contine documente de arheologie, diverse cursuri si expozitii temporare.

La Vieille Charite, Marsilia. Foto: ©Slowaholic

Cam pe aici ne-a abordat ingerasul cu carlionti blonzi. 🙂 Foto: ©Slowaholic

Pasii nostri rasuna in linistea ce ne inconjoara, farmecul locului ne aprinde scanteieri de fericire in ochi.

Piatra din care este construit ansamblul reflecta lumina atat de frumos, incat am impresia ca cete de ingeri cu par auriu canta ‘Aleluia’. In timp ce aproape levitez de incantare, o voce angelica i se adreseaza lui B, care de aproximativ un sfert de ora cauta fara succes toaleta: „Tu as envie de faire pipi?*”. Buf! Dau cu derriere-ul de pamant, cetele ingeresti se risipesc si un ras dracesc pune stapanire pe noi.

Glasul de ingeras apartine unui baietel cu carlionti blonzi, in varsta de vreo 6 anisori, cu ochi de peruzea si gropite in obraji.

B, pe al carui chip se citeste in mod evident disperarea provocata de necesitatea bine intuita de copil, e sugrumat de ras si abia reuseste sa ingaime un „Aham”. Pustiul il ia hotarat de mana si il conduce la locul mult dorit si cautat, asa ca in final putem spune pe buna dreptate „Aaaaaleeluia!”. 🙂