Am venit la târg să trag un pui de somn și să vă arăt ce mândrețe de bijuterii am. Da, eu ăsta de sub masă. Nu sunt de vanzare. Doar mă laud.
I came to the flee market to take a nap and show you my precious jewels.That’s right, the guy under the table. They are not for sale. I’m only showing off.
Photo: ©SLOWAHOLIC
Nisa: Marche aux puces (târgul de vechituri)
Nice: Flee market
Creștem. Avem deja 2 ani și 3 luni. Începem să ne confruntăm cu influențe mai mult sau mai puțin fericite ale unor persoane cu care piticotul intră în contact. Nu știu când și cum, dar știu exact de la cine, a învățat ca orice persoană mai în vârsta de sex feminin se numește ‘babă’. Hmm… o dată ce-i intră în cap un cuvânt, este destul de greu să i-l scoți. De fapt, aș vrea eu să fie greu. Este de-a dreptul imposibil. Cu cât un cuvânt stârnește reacții mai multe, fie pozitive sau negative, cu atât este folosit mai des și rostit mai taaaareeee și mai claaar.
Dă-i și luptă și poartă negocieri și explică și argumentează vreo 3 luni. Într-un final, reușim performanța să-l convingem să renunțe să mai strige în gura mare pe stradă sau în parc de fiecare dată când vede o doamnă la a treia tinerețe chestiuni cum ar fi: ‘unde se duce baaabaaa?’/’uite baaaabaaa!’ / ‘cine e baaaabaaa astaaaa?’ / ‘de ce ae baaabaaa asta păiu moov?’
Cu chiu cu vai a început să se refere la toate urmașele Evei cu apelativul ‘doamnă’. Fac excepție fetițele, categorie în care în mod suspect include persoane de la 0 la 18 ani, întotdeauna abordându-le cu un zambet încântat, cu brațele deschise și încercând să le pupe. Culmea e ca aproape întotdeauna reușește. Ba chiar este la rândul lui pupat și uneori chiar dărâmat de la îmbrățisări prea entuziaste de mititele de câțiva anișori care nu stau prea bine la capitolul echilibru. Nu mă pricep la zodii, dar el este născut sub semnul gemenilor, chestiune aparent îngrijorătoare după spusele unor prietene care încearcă să ma pregătească sufletește pentru viitorul amoros al lui fi-miu, care chipurile va frânge multe inimi pe care ar trebui să le consolez eu. Prefer să ignor treaba asta deocamdată. Cel puțin până când vom trece de etapa în care face pe el. Și voi continua să o ignor cu succes forever precum struțul care-și vâră capul în nisip.
Revenind la problema cu doamnele în vârstă, acum ceva timp eram la țară și ne plimbam toți trei prin sat. Trecem pe lângă o doamnă localnică de peste 80 de ani cu broboadă pe cap, cocârjată și cam murdară, care se căznea să încuie o poartă. După ce ajungem la o oarecare distanță de ea, piticotul întreabă clar și răspicat: ‘Ce face duuaamnaa?”. Eu, sincer surprinsă de apelativul atribuit personajului descris anterior, dar mândră să văd că îndoctrinarea noastră sistematică dă în sfârșit roade, îi răspund că ‘doamna își încuie poarta’. Încuviințează din cap dar pare că nu este cu totul și cu totul convins de ceva anume. Mai mergem puțin și piticotul, cu o voce aproape șoptită, vorbind cu el însuși, repetă o frază pe care a auzit-o deja de prea multe ori: ‘Duamna încuie poaita. Nu se spune babă, se spune duamnă. Nu se spune babă, se spune duamnă. Nu se spune babă, se spune duamnă’.
SLOWAHOLIC® 