Despre blog

“Nu exista nicio indatorire pe care o neglijam mai mult decat aceea de a fi fericiti”. Robert Louis-Stevenson

Atat de simplu spus! Atat de adevarat!

Viata noastra este preponderent alcatuita din “trebuie”, “mi-ar placea, dar nu am timp”… “nu imi place dar nu am incotro”, “sa realizez mai intai asta si pe urma….”.

Avem cu totii si momente fericite, fireste. Lucruri, locuri, oameni si intamplari care ne fac sa zambim. Dar oare de cate ori nu trec prea usor pe langa noi?

Viata e un montagne russe fara oprire, in care suntem aruncati cu capul inainte, cu gandul la ce va fi, axati pe viitor… Totul este in graba, totul alearga, totul se schimba cu o viteza ametitoare. Totul este “fast”: fast food, fast sex, fast social life, fast driving, fast changing of phones, computers, clothes, lovers, wives and husbands*…

Nu vreau sa mai neglijez indatorirea de a fi fericita. Nu vreau “fast happiness”.

M-am saturat pana peste cap de viteza ametitoare cu care se deruleaza vietile noastre si care ma sufoca zi de zi.

Vreau sa trag aer in piept, sa ma bucur din plin si pe indelete de toate momentele, oamenii, povestile, locurile si lucrurile care ma amuza, ma relaxeaza, imi aduc frumos in suflet si in viata.

Vreau sa scriu despre ele si sa le impartasesc si altora. Incerc astfel sa le pastrez cu mine mai mult timp, sa le fac palpabile, sa le pot vizita atunci cand imi e dor de ele, singura sau impreuna cu voi…

Haideti sa ne bucuram de ce-i bun, haios si frumos!

Cu drag,

SLOWaholic**

*fast = rapid, in viteza;

*fast food, fast sex, fast social life, fast driving, fast changing of phones, computers, clothes, lovers, wives and husbands = fast food, sex in viteza, viata sociala derulata cu viteza, sofat cu viteza, schimbarea rapida (foarte deasa) a telefoanelor, computerelor, hainelor, iubitilor, sotiilor si sotilor

**SLOW = incet (lent)

33 de gânduri despre „Despre blog”

  1. Grozava „translarea” la Cambridge” ; textul anterior si fotografiile. Am train si eu momente asemanatoare calatorind la Oxford via Londra ( descrise in cartea „Turnul Londrei” aparuta in 2004). Te admir. Felicitari. Andrei I.

    Răspunde ↓

    • Multumesc. Planific pe viitor o excursie si la Oxford. Din cate am inteles, e diferita atmosfera. Cambridge e ca un sat mai mare, in timp ce Oxford e mai degraba oras. Sunt locuri minunate, care au personalitatea nestirbita de uniformizarea adusa de globalizare. 🙂

      Răspunde ↓

  2. Foarte placut locusorul asta al tau 🙂 Si eu cred ca ar trebui sa ne bucuram mai mult de lucrurile frumoase pe care le avem, sa invatam sa apreciem fiecare clipa.
    Daca ai placerea, te astept in vizita si pe la mine pe blog 🙂

    Răspunde ↓

  3. Placut la tine aici! Ma gandeam acum citind ce ai scris mai sus ca eu incerc tot timpul sa il elimin pe „trebuie” din viata mea. Nu „trebuie” ci vreau,imi place,imi doresc. 🙂 Bine te-am gasit!

    Răspunde ↓

    • Bine ai venit! Sper sa reusesti sa il elimini cat mai des. E tare bine sa faci ce iti place, sa nu te uiti pe tine. Nu-i simplu si nu-i mereu posibil, dar e cu atat mai pretios cand iti reuseste. Te mai astept cu drag. 🙂

      Răspunde ↓

    • Am citit. Foarte frumos scris, asa cum ne-ai obisnuit.
      Gand la gand… Ma tot gandesc la alte vremuri, la alte secole, cand viata avea un ritm mai normal. Am citit despre un studiu care spunea ca daca ai lua un om din secolul 18 si l-ai aduce in prezent, in 2 saptamani ar muri de stress. Nu ma mir. Cu toate astea, probabil ca cel mai bun timp este cel prezent. Carpe diem, nu? ‘Midnight in Paris’ al lui Woody Allen povesteste despre ideea mea de mai sus si ajunge la aceeasi concluzie. 🙂

      Răspunde ↓

  5. Păcat că nu scrii cu diacritice; mi-ar fi plăcut să te citesc, nu să te traduc din ‘romana’ în ‘română’. When there’s a will, there’s a way (şi nu mă refer la Marele Will). 😉

    Un om din secolul 18 ar muri probabil în prima zi în care ar încerca să traverseze strada – două săptămîni e prea mult, zic eu…

    Răspunde ↓

    • Atunci cand scrii pe diverse computere si apar probleme la utilizarea diacriticelor (patratele si alte semne ciudate in loc de litere) e mai bine sa le eviti. Poate ca in viitor voi reusi sa rezolv aceasta problema tehnica si sa indrept acest neajuns… 😉 Ma bucur totusi ca ti-ar fi placut sa ma citesti.:)

      Răspunde ↓

  6. Problemele apar atunci cînd se scrie pe computere care utilizează UTF-16 (Vista/7/8) şi se citeşte pe computere care nu au această capabilitate (Win9x/2000/XP + IE < 8). Mulţumim din inimă par… scuze… firmei Microsoft, pentru aceste minunate incompatibilităţi intenţionate! 😎

    Ai putea încerca să setezi manual vizualizarea paginilor în UTF-8 sau Central European, în browser, însă ar putea fi mai complicat de atît, adică să necesite setarea fonturilor în Preferences (depinde de browser). Întreab-o pe Loredana, că şi pe ea am tras-o de urechi şi a reuşit s-o rezolve. 😀

    Of, ce ţi-e şi cu călătoriile astea… 🙄

    Răspunde ↓

    • Vaaai de mine, m-ai incurcat de tot cu explicatiile astea. Imi prind urechile, recunosc. 😦 Eu scriu si de pe un DELL si de pe un Mac si de pe unde mai apuc, asa ca inchipuie-ti balamuc. Nici macar nu mai stiu ce softuri am in fiecare computer (recunosc, asta pot afla cu usurinta). O sa incerc sa vad cum pot rezolva. Multumesc pentru sugestii (desi puteai la fel de bine sa le scrii in chineza, ca tot cam atat as fi priceput) 🙂 🙂

      Răspunde ↓

  7. Pentru mine, singura chestie mai apropiată de un Mac e poezia cu răţuşca, pe care am scris-o zilele trecute. 😆
    DELL e o firmă, nu un tip de computer sau sistem de operare. Poate jumătatea ta te va ajuta să dezlegi misterele. 😉 Ideea e să spui browser-ului să scrie în UTF-8 sau Central European encoding, pentru a putea citi corect diacriticele pe orice sistem de operare/browser. În rest… ni-hao! 😀

    Răspunde ↓

  9. Foarte interesant blogul! Derulând postările mă simţeam ca într-o adevărată aventură şi voiam mai mult. Îmi place la nebunie, iar faptul că profitaţi cu atâta intensitate chiar şi lucrurile simple este apreciabil. M-aţi făcut să zâmbesc prin postările cu „piticot” şi m-aţi încântat cu armonia din cuvinte şi fotografii din propriile experienţe. Nu ştiu cum am dat de blog, dar mă bucur tare că mi-a ieşit în cale. 😀

    Răspunde ↓

    • Bun venit! 🙂 Multumesc pentru cuvintele frumoase. Imi face plăcere sa am alături pe blog tovarasi de călătorie si de aventura. 🙂 Eu sunt Anca. Sper ca putem sa vorbim la per tu. Te mai aștept cu drag. 🙂

      Răspunde ↓

    • Buna ziua,
      Mulțumesc. De obicei adaug link-uri la site-urile pe care le citesc în mod frecvent, nu neapărat ca link exchange, dar am văzut despre ce e vorba pe site-ul dvs și mi se pare interesant. Educația e foarte importantă din punctul meu de vedere și e bine ca oamenii să aibă de unde să se informeze despre acest subiect. Sunt de acord cu propunerea dvs. 🙂 Cum vedeți pasul următor?

      Răspunde ↓

  13. Ce m-a facut sa ma opresc asupra blogului a fost numele. Cu imaginatia mea bogata am crezut initial ca este un blog dedicat slovelor 🙂 . Ma gandeam la termenul slove (in varianta saxona:-) combinat cu holic – dependent … dependent de slove.
    Oricum e un blog dragut care iti transite dor de viata si de duca 🙂

    Răspunde ↓

Comentariu