Zăpadă pentru un suflet drag

Astăzi e Sf. Andrei. Am mulți sărbătoriți pe care îi îndrăgesc.
Dintre ei, Andrei, vărul meu drag, îmi lipsește cel mai tare. Ca mulți oameni buni și frumoși, a ales să își găsească fericirea în altă țară. Și îi e bine, dar îi e și dor. De casă, de ai lui, de zăpadă… „Ancuța, nici nu mai știu cum arată zăpada” mi-a spus astăzi când printre urări și povești afla că la noi a nins.
Zăpada de azi a fost puțină. Dar iată, imagini dintr-o iarnă frumoasă, de acum vreo doi ani. La mulți ani, Andrei!
La mulți ani tuturor celor ce sunt astăzi sărbătoriți!

Buddha Tooth Relic Temple & Museum, Singapore

Buddha Tooth Relic Temple & Museum (Muzeul-Templu dedicat Dintelui lui Buddha) a fost construit în 2007, în zona istorică din Chinatown, Singapore. Deși este o construcție recentă, merită vizitată. Are o arhitectură interesantă și găzduiește obiecte din arta și cultura budistă. Conceptul de la baza construcției templului îi aparține lui Shi Fa Zhao și proiectul s-a bucurat de ajutorul multor consultanți locali și străini. A costat 75 de milioane de dolari singaporezi și a folosit elemente specifice Dinastiei Tang.

M-a impresionat sala de rugăciune prin culorile extrem de puternice, aglomerarea de statuete, obiecte și forme, zumzetul aproape continuu al incantațiilor călugărilor și miresmele răspândite de bețișoarele parfumate aprinse la intrare.
Încăperea dedicată zodiacului chinezesc, plină la rândul său de obiecte, statuete și informații privind fiecare zodie, e un punct de fascinație extraordinar pentru majoritatea vizitatorilor.
La etajul trei se află moaștele lui Buddha (dintele său – the Buddha Tooth Relic), depuse într-o stupă (monument funerar budist) de 3,5 tone, la care s-au folosit 320 kg de aur, dintre care 234kg au fost donate de către credincioși.
Vizita se încheie apoteotic pe acoperișul templului, unde se află o grădină splendidă (roof-top garden) și o pagodă cu o roată gigantică de rugăciune (Buddha prayer wheel).

Frozen

Winter is coming. As her body becomes thinner and thinner, the frost cuts like a blade. She feels it in her bones, no matter how many clothes she puts on. She seems to have caught a cold with no symptoms, other than this perpetual cold, which makes her numb. Everything’s still, even her thoughts. Sometimes she remembers what it was like when she was different. She used to be a bit round, but didn’t care much about that. Because she was warm. Because she could think and feel. This damn cold! Why does everyone tell her she is beautiful? The tinier she gets, the more they admire her. Of course they do. They cannot truly see. The real is always hidden from the eyes. The eyes can never truly see. They cannot feel the cold. For summer’s daughter to embrace the ice is humanly impossible and yet, it’s creeped inside. She let it in. To feel? Or to be cold? That, she no longer knows. It’s winter and all’s frozen.