Plimbări slowaholice în 2013

2013 a fost un an colorat, intens, surprinzător, plin de călătorii, minunat, transformator. Rezumatul plimbărilor slowaholice pentru 2013 arată cam așa: 🙂

  • Martie: Mamaia pustie, complet goală și tăcută; nici țipenie de om. Superbă!

    Această prezentare necesită JavaScript.

  • Martie: Istanbul cu aer de primăvară, amețitor, frumos, delicios, parfumat, îmbătător, înflorit, infinit…

    Această prezentare necesită JavaScript.

  • Iulie: sudul Franței, singurul loc din lume în care m-aș muta (dintre cele vizitate până acum)
  • August: Portugalia. Tărâm născut din soare și iubire, scăldat în culori de aur și de foc, sălaș de vânt albastru înmiresmat și aducător de simțiri nebănuite.
  • Octombrie: Bruxelles gri, cu a lui ciocolată de poveste și cu Muzeul Magritte, pentru care orașul acesta merită o vizită:

    Această prezentare necesită JavaScript.

  • Octombrie: Paris de toamnă, înfrigurat, însingurat, așternut cu frunze ruginii, etern oraș al iubirii și-al artei, splendid în măreția lui:

Această prezentare necesită JavaScript.

  • Noiembrie: Berlin. Rece, elegant, cu arhitectură uluitoare, galerii de artă muuuulte și muzee fabuloase:
  • Decembrie: Viena cu straie de sărbătoare:

    Această prezentare necesită JavaScript.

  • Decembrie: Cluj frumos, misterios, surprinzător și cald în ciuda gradelor din termometru.

    Această prezentare necesită JavaScript.

Nu sunt sigură că nu am uitat ceva, dar cam așa arată 2013 la capitolul preumblări. Mulțumesc universului pentru locurile prin care mi-a purtat pașii. Sunt profund recunoscătoare pentru aceste binecuvântări și pentru tot ce mi-au adus în suflet și în viață călătoriile vieții.

Vă mulțumesc și vouă, dragi prieteni, pentru că adesea mă însoțiți și îmi împărtășiți gândurile voastre. 🙂

Da, se poate!

M-am hotărât că vreau să fiu fericită. Da! Aleg să fiu fericită! E simplu, trebuie doar să vrei. Mă rog, nu e chiar atât de simplu. De regulă oamenii parcurg o mulțime de etape ca să își dea seama că primul pas spre a fi fericit este să vrei acest lucru. Pe urmă să aibă curajul să pornească pe acest drum. Apoi mai sunt ceva pași până ajung să și pună în practică ceea ce știu teroretic. Dar se poate și se poate mai repede și mai simplu, în funcție de cât de mult crezi în asta.

Pentru fiecare este altfel. Mulți trăiesc o viață și nici nu le trece prin cap că ar putea să fie fericiți. Alții nu-și dau seama că sunt deja fericiți, dar sunt prea preocupați și pierd ce este mai important. Alții se pierd căutând mereu altceva, pe altcineva, aleargă  mereu după fericire în afara lor, se vaită, se sperie, pun răul înainte, se gândesc să nu cumva să pice drobul, vor să acumuleze tot mai mult, se necăjesc atunci când cei din jur se comportă altfel decât se așteaptă ei, se zbat și se chinuie pentru a determina ca lucrurile să fie așa cum își doresc și sfârșesc prin a fi și mai nefericiți atunci când rezultatul este altul decât cel așteptat. Se rup în bucăți adesea pentru că în loc să accepte lucrurile, se opun. Wayne Dyer dă un exemplu simplu care îmi place tare mult: palmierii rezistă foarte bine la furtuni și uragane pentru că sunt flexibili. De-ar fi rigizi, ar fi distruși foarte ușor.

Omul este adesea cel mai mare dușman al său. E singura specie care este în conflict permanent cu cineva sau cu ceva. Toate celelalte ce există pe lume sunt în armonie cu natura și unele cu altele.

Eu cred că ce gândim, aia atragem. În concluzie, ar fi bine să simțim mai mult și să gândim mai puțin, iar atunci când o facem, să fie întotdeauna pozitiv, generos, sincer și frumos. Ce gândim, aia atragem. Da, știu că repet, dar asta este ideea. 😉 Ce facem, asta primim înapoi. Când eliberez în Univers energie pozitivă, bucurie, iubire, încredere, adevăr, fapte bune, generozitate, corectitudine, asta primesc. La fel și când eliberez contrariul. Fără excepție. Nu ne putem ascunde. Totul funcționează ca un bumerang. What goes around comes around. Întotdeauna!

Aleg să renunț la teamă și la vină. Am experiențe care acumulate mă fac să fiu ceea ce sunt. Binele și răul sunt chestiuni relative. Depinde întotdeauna din ce punct de vedere privești. 

Aleg să cred în mine, pentru că în mine este Dumnezeu, la fel cum El este în tot și în toate. Aleg să fiu liberă și să nu îmi trăiesc viața așa cum se așteaptă ceilalți de la mine, ci așa cum simt eu. Aleg să nu las starea de spirit a altora să mă influențeze. Dacă ei aleg să fie triști, furioși, speriați sau stresați, este treaba lor. Nu fac decât să acorde prea multă atenție acestor lucruri. Atunci când acorzi atenție unui lucru, el crește și crește și crește…

Eu aleg să acord atenție iubirii. Să mă bucur de tot ce-mi oferă viața, să trăiesc pe cât se poate ancorată în prezent. Să fiu tot timpul recunoscătoare și să nu mă simt vinovată față de nimeni pentru ceea ce mi-a dăruit Dumnezeu. Toate se întâmplă cu un scop și dintr-un motiv bine întemeiat.

Așadar, dragilor, astăzi vreau să vă duc la plajă. Să împărtășesc cu voi un loc superb și un moment de mare bucurie, libertate și armonie cu natura: vânt, aer, apă, soare, nisip…

Plaja Guincho. Praia do Guincho. Guincho Beach. Aflată la 5 km de Cascais, în Portugalia, este un loc de o frumusețe uluitoare. 

Photo: ©SLOWAHOLIC

Photo: ©SLOWAHOLIC

Praia do Guincho e o plajă uriașă, pe care vânturile puternice o transformă într-un punct de atracție pentru surf-eri, windsurf-eri și kitesurf-eri. O perioadă bună pentru aceste sporturi este iunie-august, când vântul suflă cu putere. În zonă există școli de surfing, locul fiind dedicat sporturilor mai sus amintite și găzduind evenimente sportive de gen. Pentru cei care doresc să stea la soare și să se adăpostească de vânt (care poate să fie foarte rece chiar și vara), există o zonă cu paravane speciale.

Țineți-vă bine. Pe mine aproape că m-a luat vântul pe sus. 😀