Care e prețul pentru a învăța?

Am auzit adesea ideea că ‘nu există nici bine, nici rău’. Totul este relativ. Noi punem etichete pe întâmplări, pe oameni și pe lucruri. Ele doar sunt. Nu neapărat bune sau rele…

O vreme mi-a fost imposibil să accept că poate fi adevărat. Sigur există bine și rău. Oameni buni și oameni răi. Întâmplări bune și întâmplări rele…

Apoi am început să îmi dau seama că da, totul este relativ. Și mi-am mai dat seama că noi nu vedem niciodată întregul. Vedem doar bucăți din realitate și doar din perspectiva noastră, filtrând totul prin ochii noștri, prin convingerile noastre adânc înrădăcinate, fiind mereu sub influența puternică a dorințelor, speranțelor și așteptărilor noastre. Conform vorbei aceleia „un șut în fund este un pas înainte”, o întâmplare percepută ca fiind negativă se poate dovedi a fi de fapt o mare binecuvântare pe termen lung. Mie mi s-a întâmplat asta de multe ori. De la chestiuni mărunte până la chestiuni majore. Pe moment m-am enervat sau m-am întristat sau am înjurat sau m-a durut de m-a rupt, dar aproape întotdeauna, după o vreme, mi-am dat seama că a fost mai bine așa.

Prietena mea cea mai bună, „vocea rațiunii” din viața mea, așa cum o alint uneori și despre care v-am mai povestit, mi-a spus cândva o poveste:

Un mic suflet aflat printre alte suflete mai mari sau asemenea lui, alături de Dumnezeu, își dorea foarte mult să învețe și el ceva. S-a dus la Dumnezeu și i-a spus: „Doamne, Te rog, ajută-mă. Vreau să învăț și eu ceva important.” Dumnezeu l-a întrebat atunci: „Ce ai vrea să înveți, suflete? Vrei să înveți iubirea, răbdarea, curajul, iertarea…?” Micul suflet i-a răspuns hotărât: „Doamne, vreau să învăț iertarea. Dar cum pot să învăț asta?” Dumnezeu i-a răspuns: „Nu poți învăța iertarea decât ajutat de un alt suflet”. Atunci micul suflet s-a întors către celelalte suflete și le-a întrebat: „Care dintre voi, suflete frumoase, vreți să mă ajutați să învăț iertarea?”. Atunci un suflet mare și frumos s-a apropiat de el și i-a spus: „Eu te pot ajuta să înveți iertarea. Dar ești absolut sigur că asta îți dorești?”. „Da, sunt sigur!”. „Ei bine”, a răspuns atunci sufletul mare și frumos, „eu te voi învăța ce înseamnă iertarea, dar asta înseamnă că în viața următoare, după ce ne vom reîntrupa, eu voi fi nevoit să îți fac ceva îngrozitor.” Micul suflet, înțelegând, i-a răspuns: „Oh, suflet frumos! Vei face tu asta pentru mine? Îți mulțumesc nespus!”.

Chiar și în piatră, pe ploaie și pe frig, poți descoperi o comoară. 🙂
Caldarâm / Cluj, ian. 2015. Foto: ©Slowaholic

Iertarea de sine, lucru greu?

Oare de ce ne vine atât de greu să iertăm? Mai ales știind teoretic că iertarea adevărată vine cu atâta ușurare, cu atâta libertate? Mai cu seamă, de ce ne vine oare atât de greu să ne iertăm pe noi înșine? Eu nu am găsit răspunsul, dar iată ce spune despre asta Louise Hay:

„Uneori este mai ușor să ierți pe altcineva decât pe tine însuți. Noi suntem atât de duri cu noi înșine, dorindu-ne să fim perfecți. De aceea, ne pedepsim cu severitate pentru greșelile pe care le comitem. A sosit timpul să renunți la această atitudine.

Greșelile reprezintă cea mai bună modalitate de a învăța. Dacă am fi perfecți, nu am mai avea nimic de învățat și nu am fi nevoiți să venim pe această planetă. Aspirația către ‘perfecțiune’ nu îți va atrage niciodată iubirea și aprobarea părinților tăi, dar te va face în schimb să nu te simți ‘suficient de bun’ ori de câte ori vei da ‘greș’. De aceea, relaxează-te și nu te mai trata în acest fel, căci nu meriți.

Iartă-te pe tine însuți. Detașează-te. Oferă-ți spațiul interior necesar pentru a te simți spontan și liber. Nimeni nu te obligă să cultivi rușinea și vinovăția. Amintește-ți cât de minunat te simțeai când alergai liber în copilărie.

Du-te pe plajă, în parc sau în altă parte și începe să alergi. Nu alerga în mod controlat, ca atunci când practici jogging-ul. Aleargă liber, fă salturi, sari de bucurie și râzi cât poți de mult! Lasă copilul din interiorul tău să se distreze. Și ce dacă te vede cineva? Bucură-te de libertatea ta!” Louise Hay, „Iubește-te pe tine însu-ți și vindecă-ți viața„.

Copii jucându-se pe plajă în Gypsea Village, Ko Phi Phi, Tailanda. Februarie 2014
Foto: ©SLOWAHOLIC

Puterea cuvintelor / The Power of Words

Cuvintele contează. Enorm. Fiecare cuvânt are energia lui. Ceea ce spunem și cum o spunem, contează.

Cred cu tărie că e bine pe cât posibil să alegem să rostim cât mai multe cuvinte și expresii pozitive, pentru a primi înapoi de la univers energie pozitivă.

Mai cred că oricât de supărați am fi, este important să ne alegem cuvintele cu grijă. Pentru că ele au o forță imensă, chiar dacă este nevăzută. Sunt anumite lucruri care o dată rostite, nu pot fi niciodată luate înapoi. Chiar și pentru astfel de situații există cuvinte superbe: „iertare”, „înțelegere”, „compasiune”…

Eu prefer totuși un alt cuvânt, probabil cel mai frumos dintre toate: „iubire”.

__________________________

Words matter. A lot. Each word has its own energy. What we say and how we say it, matters. 

I strongly believe that we should try to choose to utter as many positive words and phrases as possible, in order to receive back positive energy from the universe. 

I also believe that no matter how upset we are, it is important to choose our words carefully. Because they have an immense power, even if it is invisible. There are things that once said, can never be taken back. Even in these situations, there are beautiful words, such as: „forgiveness”, „understanding”, „compassion”…

Still, I prefer another word, perhaps the most beautiful of them all: „love”.