I close my eyes. To better see. To know. To be. To feel the wind against my face and know that I am one with it. Beyond all concepts and belief, there is just nothing. That speechless, indescribable perfection, where nothing stirs, just is.
Mont Ventoux (piscul vânturilor). Foto: ©Slowaholic
Astăzi am avut poftă de mers mai departe decât până în parc. Așa un soare frumos parcă îți injectează bucurie instantaneu. Unde mai pui că soțul meu mi-a făcut vineri o surpriză, aducând o mașină pentru drive-test peste weekend. Știe el că mai am eu o poftă ;). Buburuza s-a comportat exemplar, a consumat foarte puțin combustibil, însă nu despre ea este povestea aceasta.
La aproximativ 70 km de București există o rezervație de zimbri tare faină. La Bucșani. Nici nu știam. Am aflat azi, în timp ce căutam o destinație care să nu fie prea departe și care să îi placă lui Piticot. Am găsit-o. Ne-a plăcut. Biletul de intrare costă 3 lei.
Piticot a fost încântat. Cu obrajii roșii de la frig, a declarat foarte mulțumit că i-ar trebui și lui niște zimbri, pentru că este sigur că sunt niște „supermașini de tuns iarba și că ar face o treabă excelentă cu ei”.
Foto: ©Slowaholic.
Dimineața de azi m-a întâmpinat așa:
Și așa: 🙂
SLOWAHOLIC® 