Miercurea fara cuvinte: plimbare de mai prin Evian

Carmen povesteste despre ‘Miercurea fara cuvinte’.

Foto: ©Slowaholic

25 de gânduri despre „Miercurea fara cuvinte: plimbare de mai prin Evian

  1. Foarte, foarte frumoase ! :))) bratarile si acele produse hand made sant excelente 🙂
    eu sant mort dupa bratari.. anul trecut purtam vre-o 4 deodata :))
    norocul meu ca simtul ridicolului imi este atrofiat total 😀 😀

    • Multumesc, Ninule. De ce ridicol? Si baietii poarta bratari si daca se simt bine cu ele, foarte bine! 🙂 Mie unele modele de bratari pentru baieti mi se par foarte cool, mai ales daca sunt din piele/inox/argint sau o combinatie intre elementele astea. 🙂 🙂

      • La argint si inox inca nu am ajuns :D… doar la piele, plastic si cauciuc.

        Imi plac mult acele bratari din cauciuc cu diverse mesaje pe ele cum a scos AVON cu lupta contra cancerului la san !….

        Am avut una din aceea si una de la zilele orasului Cluj… superba, cu verde si alb 🙂
        si intru-n concurs de imprejurari nefericit am ramas fara ele :(…. am suferit tareeeee dupa ele… desi acu imi vine sa rad cand ma gandesc :)))))))

        De fapt… hai sa-ti si zic :D… eu sant agarofobic si uneori am crize daca raman in spatii deschise cu multa lume total necunoscuta, asa ca intotdeauna cand merg la cumparaturi trebuie sa mai fie cineva cu mine… si odata am mers la piata din Deva si doamna care ma insotea pur si simplu a disparut de langa mine… si m-am trezit ca sant singur… m-am uitat imprejur si nu am vazut pe nimeni cunoscut… a inceput sa mi se faca frica si am incercat sa ma trag spre un zid undeva..sa simt ca e locul mai mic dar era extrem de multa lume si practic se impiedecau de mine ca era spatiul mic intre masele cu zarzavaturi… si cand eram eu acolo in pragul infarctului cineva a pus mana pe mine si a zis ca am bratari frumoase.. era un baiat brunet care cersea prin piata….apoi mi-a cerut una si eu i-am aratat niste scari care urcau la etaj si i-am zis ca daca ma duce si ma baga acolo sub ele in spatiul ala mic o sa-i dau una si lui…. m-a dus in acel spatiu si cand am ajuns am scos prima bratara de la Avon ca sa i-o dau pe ce-a de la Cluj ( la care nu tineam atata ) si cand am fost cu amandoua in mana mi le-a smuls pe amandoua si a fugit…. Asa ca am ramas fara niciuna… dar macar m-a salvat..probabil de la moarte…
        Dupa un timp a aparut si doamna „insotitoarea” mea si a zis ca s-a dus mai departe putin sa vada cat era ceapa rosie dar nu m-a anuntat ca a crezut ca o vad 😀 😀

        • Offf, ce pacat de bratari. Dar bine macar ca te-a ajutat sa iti tragi sufletul putin. Nasoale fobiile astea. Daca nu patesti, nu poti sa intelegi. Eu aveam o teama teribila de zbor si pentru ca tot trebuie sa zbor, m-am dus la psiholog sa ma ajute. Sa stii ca a functionat. Nu mi-a trecut complet, dar e mult mai bine. :)))

  2. Minunate imagini!
    Mi-au placut in mod deosebit fantana arteziana si catelusul acela superb, care bea din pahar.
    O noapte linistita!

  3. Pingback: Betivul… « Icepickk's Blog

Comentariu